La fereastra mea mută au încremenit copacii pe dealuri
Iar casa cu pereţi de cearceaf e plină de cearceafuri
La amiaza de acum,
Cafeaua pe care o bem este cea mai cafea
Din toate dimineţile, cand se desţeleneste de ziuă
Si-ntâia dată auzim cum a-nceput să lovească
Fulgii de zăpadă la fereastra noastră mută…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu