Evoluție

Gânduri de cerneală urcate în oracolele copilăriei

Au început să se umfle și pleznesc pe tâmple

Căutînd adaposturile de alta dată

În ochii zvăpaiați ai necunoașterii

Dar pe care nu-i mai recunoaște

Și care, totusi, au rămas aceeași

Deși sunt cu mult mai altfel decât

In visurile vechi de zîne cu prinți pe cai albi,

Pe care creația s-a inhibat să le despoaie
În nopțile de goliciune